Din categoria povestilor care nu au fost citite sau spuse in copilarie...
A fost odata ca niciodata Cuvantul,care a servit Omul in tot ceea ce facea si spunea,Omul avea nevoie de Cuvant pentru a raspandi Adevarul in Lume,care devenise in timp casa Adevarului...cel putin pentru un timp,pana cand....
Pana cand...Omului nu i-a mai ajuns Lumea,pana cand Adevarul a inceput sa doara,pana cand Omul si-a inchis ochiul mintii,fara de care Adevarul nu a mai putut fi vazut de atunci decat de prea putini.
Cei ce au inchis ochiul au imbratisat o replica a Adevarului..si anume Modestia. Modestia presupunea egalizarea,infratirea celor orbiti de lumina Adevarului cu cei care inca il puteau vedea.Modestia a initiat ruperea primara dintre Oameni,doua tabere separate de o clipire a Adevarului...
Intr'o zi,Adevarul si Modestia se intalnesc pentru prima oara,pentru a lamuri disensiunile dintre Oameni,carora nici Zambetul nu le mai era de ajuns...
Adevarul :-Eu sunt Adevarul...
Modestia :-Eu sunt Modestia...
Adevarul :-Gresit,tu ai fost Adevarul...
Modestia :-Eu sunt ceea ce vor Oameni,sunt echilibrul!
Adevarul :-Omul nu traieste in balanta cu semenii lui,a fi egal nu inseamna a trai in echilibru,ci inseamna a accepta Adevarul...
Modestia :-Atunci de ce nu mai accepta o parte din ei?
Adevarul :-Pentru ca numai asa tu vei afla Adevarul,de aceea m-ai intrebat...
Modestia :-Omul nu te mai accepta,omul vrea individualizare de aceea m-a creat pe mine!
Adevarul :-Omul te-a creat din dorinta de a gasi ceva mai presus de Adevar,Omul a fost creat pentru a cerceta,dar nu pentru a se indoi de sangele care-i iriga Ochiul Mintzii.
Modestia :-Si a reusit,sunt ceea ce-si doreste..
Adevarul :-Tot ceea ce Omul creeaza este trecator,in schimb eu l-am creat pe Om,eu te-am creat pe tine!
Modestia :- Cum poate Adevarul sa minta?!
Adevarul :- Eu l-am lasat pe Om sa aleaga,Omul a crezut ca a descoperit ceva mai presus de mine,iar eu te-am creat pe tine,o replica atat de inselatoare pentru simplul ochi uman!
Modestia :- Fara mine nu mai supravietuiai,stii bine asta!
Adevarul :- Gresit,fara tine Omul incepea sa ma subaprecieze,te-am creat si nu regret asta...
Modestia :-Atunci spune-mi mie ceva despre Om ce eu nu stiu...
Adevarul :-Omul are tendinta din momentul in care se naste sa se consume,uneori este prea jos si se crede pe sus,Omul traieste,Omul greseste prin a se autolimita,Omul ma va cauta mereu,pe tine doar te va gasi!
Modestia :- Nu se poate!
Adevarul :- Adevarul nu are nevoie de Modestie pentru Omul meu,pentru Omul tau Modestia are nevoie de Adevar...Eu nu am nevoie de tine,doar tu ai,numai asa te poti delimita de mine.
.......si de atunci Modestia nu a mai vazut Adevarul......
FIN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
foarte frumos ;)) bravo :*
p.s. acum inteleg de ce nu esti modest niciodata :)) pup
''Omul ma va cauta mereu, pe tine doar te va gasi!''... buna asta, ai copt-o ca sa zic asa:))
sincer acum... u vrei adevarul? n'as crede. daca nu-ti place? nu poti sa'l uiti dupa ce l'ai aflat. mai bine ramanem modesti(aia care pot si care vor) in ignoranta noastra(unul din cele mai pretioase cadouri)si ne vedem linstiti de treaba... sa lasam adevarul pt aia care s-au saturat de viatza...
P.S. minte-ma azi, minte-ma maine, minte-ma pana uit de mine, pana uit de tine... si chiar si atuni, minte-ma bine ;)
Nefiind inca joi, ma bag si eu totusi in seama... De acord cu ideea domnului BlackShad, omul nu trebuie sa-si ascunda valoarea, in sensul de a se cenzura, el trebuie sa-si cultive calitatile si talentele, pentru ca d'aia a dat Dumnezeu omului talente, ca sa le cultive si sa fie de folos si celor din jurul lui. Pe de alta parte, omul nu trebuie sa se laude cu ce are (sau cel putin asta e parerea mea :P), mai bine sa-i lase pe altii sa-l laude, pentru ca altfel, poate da impresia de aroganta, care de cele mai multe ori nu e buna. ;) Mie, cel putin, mi s-a mai zis: " Da' ce, ti-au murit laudatorii?" :)) Asa ca, un pic de modestie (nu cu sensul de cenzura, de limitare a propriei valori) nu strica. Eu pot sa fiu modest, adica sa nu ma laud toata ziua cu ce am mai bun comparativ cu altii, dar in acelasi timp sa fiu perfect constient de valoarea mea si de abilitatile mele, pe care sa le dezvolt cat mai mult. Fiecare face ce ii dicteaza constiinta. :) Oricum, articolul este foarte frumos. ;) Oare cum ar suna un dialog intre Fericire si Ban ? ( apropo de ideea ca pentru unii banii aduc fericirea)...
Modestia nu face decat sa ne alieneze.De asta a creat omul Modestia.De frica.De frica de Adevar,da, dar mai ales de frica de a iesi in evidenta.Modestia este fara indoiala cea mai mare dovada de lasitate si, de ce nu, de ipocrizie de care a dat si va da vreodata omul dovada.Spunea cineva de aici ca e modest pentru a nu-l crede lumea arogant(tocmai despre asta este vorba).Cea mai mare greseala pe care o poate face omul e sa isi ascunda calitatile si defectele.Daca defectele pot fi observate ulterior de cei din jur ("minciuna" iesind astfel la iveala) acelasi lucru nu poate fi garantat si in cazul calitatilor.Adevarul intr-adevar :) nu are nevoie de Modestie.Nu are nevoie si tocmai de aceea nu el a fost cel care a creat Modestia. Singurul lucru pe care Modestia si Adevarul il au in comun este faptul ca mult prea multi oameni nu realizeaza ca Modestia este de fapt cea care ne baga in umbra si, pe langa faptul ca ne tine departe de Adevar, ne tine departe si de sansele si bucuriile pe care ni le poate oferi viata si lumea in care traim. Cand vorbim despre Adevar si Modestie trebuie sa fim constienti de faptul ca a fi modest inseamna a-ti nega (sau macar a-ti inhiba) calitatile, lucru care poate duce deseori (fara sa exagerez) la dezastru in ceea ce priveste viata spirituala si sociala a individului. Negandu-si in nenumarate randuri o calitate, omul ajunge sa se convinga pe sine de inexistenta acelei calitati; acest lucru duce, fara doar si poate, la o oarecare doza de depersonalizare, omul riscand astfel sa piarda contactul cu realitatea. Viata este,asa cum ii place lui Visniec sa zica, o simbioza intre "poezie si grotesc". Modestia,pe care prefer sa o numesc de acum Minciuna (pentru a putea vorbi in termeni mai generali), este adoptata de multi cu iluzia ca astfel pot vedea numai poezia din viata; ei uita insa faptul ca tocmai grotescul (dezvaluit uneori de Adevar) da sens frumosului si poeziei. Ei, acei oameni modesti sau mincinosi (cum va place voua sa-i numiti), nu stiu ca cea mai frumoasa si cea mai expresiva poezie e cea care imbina estetica uratului cu frumosul.
Am scris deja prea mult si as vrea sa inchei indemnandu-va sa nu fiti modesti daca aveti ceva de spus sau aratat; nu asociati Adevarul cu Lauda si nici nu luati Lauda ca o consecinta a lipsei de modestie.
Trimiteți un comentariu