A picture is worth a thousand words!

So...who's waitin' for who? :)

Trăim în vremuri exponenţiale?

Mă uitam azi pe CNN şi am văzut că de acum putem să adăugam pe facebook pe cei din Muntele Everest, localnicii aceia simpatici situaţi pe la 5000 de metri :). Conexiune 3G pe Everest? O nouă reuşită! Motivul? Poate că începem să pregătim terenul pentru a popula şi restul planetei, bine gândit...sincer se cam aglomerează Terra. Mai nou, NASA intenţionează să trimităoameni pe Marte în anul 2030.

Şi când te gândeşti că în 1980 doar o mână de oameni ştia de conceptul INTERNET.

Mergând pe ideea asta, îmi aduc aminte că acum 10 ani jucam la bunici fotbal desculţ pentru că vedeam copiii de acolo făcând la fel, mergeam prin pădure după lemne, mure, zmeura, în prezent când merg pe acolo aud numai discuţii despre messenger, internet, dvd-uri, SRL-uri care aduc lemne în faţa porţii, mai mult,pajistea ( denumirea locală este de "toloacă") pe care demult jucam fotbal e plina de case.

Mai recent, în 2005 ma bucuram dacă downloadam ceva cu 15 kb/s, acum mă enervez dacă nu e măcar de 1500 kb/s.

Într-adevăr timpul aleargă şi noi galopăm prin el, făcând puţin din toate şi în grabă pentru că aşa ne-am adaptat. Deschizi TV-ul ori navighezi pe net, realizezi că trăieşti în Era informaţiei ( suntem bombardaţi cu informaţii dis-de-dimineata) şi a Vitezei (totul se întâmplă prea repede şi avem impresia că deşi a trecut puţin timp, totul pare atât de îndepărtat) de aceea poate uităm şi unele lucruri, oricât de mici ar fi, ceea ce nu e deloc bine, până la urmă detaliile ne definesc, ne diferenţiază faţă de ceilalţi.

Tu ce zici?Când a fost ultima dată cand te-ai gandit la prietenii din copilărie? la ce făceai acum 5 ani? Câte lucruri marunte care totuşi îţi aduc zâmbetul pe buze, îţi mai aminteşti? Ai impresia că a trecut foarte mult timp de atunci, nu?

P.S LA MULŢI ANI ALINA!

Toată chestia asta îmi aduce aminte de acest clip:

Se mai întâmplă...

Vorbeam azi cu Andrei ( andrei_xp) şi mi-a povestit cum a decurs această sâptămână. And it goes like this:

Andrei: plm...am avut o saptamana...
Andrei: mai mult decat ingrozitoare!
Sorin: de ce ?
Andrei: Luni - am fost chemat la serviciu desi NU eram in program
Andrei: Marti - mi-a murit bateria la masina => inca 75lire pe baterie noua
Andrei: Miercuri - am iesit din camera si s'a incuiat usa dupa mine, fara sa-mi iau cheile
Serpente: Joi - am racit
Serpente: ma intreb Vineri ce va mai fi?
Sorin: Hmmm...ce-ar mai lipsi? FINIS CORONAT OPUS!:)) (în dreapta sus ai google dacă nu ţi-a plăcut latina)

Morala? Poţi să stai şi în Anglia să asculţi Regina şi în România să-l asculţi pe Boc...când te prinde ghinionul e bine să te aştepţi la orice! Hai noroc! :)

Update 30 octombrie:

Sorin: ba tre sa spui
Sorin: ce ai patit azi
Sorin: :))
Serpente is typing...
Serpente: plm...azi n'am facut niciun ban :))
Sorin: :))))

Back to the '40ies

Uite ca stilul asta inca mai prinde! :)

Protestul vesel

                                                      

Nu voi spune „i’m back” pentru că nu ştiu dacă am revenit cu adevărat sau cât voi mai scrie pe blog, aşa că am decis să las faptele să vorbească, în cazul de faţă...articolele. J

Povestea acestui articol începe undeva în România, în vecinătatea Mioriţei, unde sora ei vitregă, împreuna cu adepţii ei au pus bazele gândirii de turmă şi s-au preocupat să răspândească acest fenomen din pajişte în pajişte, de la cioban la cioban.

Anii au trecut, gândirea de turmă alături de impulsivitate, naivitate şi de ce nu prostie pe stomacul gol ( şi zic gol pentru că nu au avut timp să mănânce de dimineaţă pentru că s-au grăbit să ia autocarele care duceau spre Bucureşti) s-au luat de mână şi sub îndrumarea „ciobanilor roşii” au pornit in ritm de salsa spre Piaţa Victoriei.

Întrucât un petec de iarbă costă, iar turma nu se deplasează degeaba, pentru suma de 50-100 de lei ( neimpozatibili, întrucât oile nu au carte de muncă), şi-au luat frumos iarba-n traistă şi s-au lăsat „mulse” de strigăte şi îndemnuri fără ecou în Piaţa Victoriei. Ciobanii roşii făceau cu mândrie fel şi fel de declaraţii la toiagul vorbitor ( microfonul) şi uite aşa, turma hipnotizată de clădirile care au mai mult de 2 etaje a stăbătut câmpia Bucureşti pentru a demonstra ca în colecţia Toamnă-Iarnă 2010, blana de oaie încă se mai poartă!

Din punct de vedere aristic, imaginea aceasta mi-au lăsat-o cei care s-au îngrămădit ca de obicei la a nu ştiu câta Revoluţie PSD-istă. Nu simpatizez niciun partid politic pentru că nu se promovează interesele unei populaţii prin politică, ci mai degrabă se împlinesc vise pentru o mână de oameni şi se fabrică vise pe bandă rulantă pentru restul populaţiei.

Mă aşteptam sincer să văd oameni supăraţi, nervoşi, trişti...spre surprinderea mea a fost altfel. Pe chipurile celor cu maiouri albastre ( Frăţia Inelului sau ce mai scria pe el) era o veselie de nedescris, bucuroşi poate ca vor avea ce să povestească acasă copiilor, că doar nu au plecat degeaba,nu?). Băieţii cu cărare pe mijloc, ţineau pancartele, zâmbitori şi în acelaşi timp cu o mireasmă de alcool învăluind atmosfera...cum altfel era să-şi facă un pic de curaj,nu?).

Unii dintre voi vor spune că au ieşit pentru a schimba ceva, problema se pune altfel, se doreşte o schimbare? Nu!  E acelaşi joc pentru putere, iar oaia..pardon omul e un simplu pion cărat pe străzi, în timp ce ciobănaşii îşi numără banii scoşi din mulsul lor. Tot ceea ce se încearcă nu face decât mai mult rău populaţiei, un guvern care stă să se clatine sub nenumăratele ameninţări ale Fantomei Comuniste destabilizează moneda naţională şi de aici până la ascensiunea valorică a monedei Euro nu mai e mult.

Într-adevăr, PSD-ul a arătat că se pricepe la ceva...la turism. Astfel, doamnelor şi domnilor, puteţi călători gratuit (de oriunde găsiţi un sediu roşu) până în Bucureşţi şi mai aveţi bonus...şi bani de buzunar. Tentant, nu? Cu oferta asta sigur îi vom depăşi pe bulgari anul viitor pe litoral!