miercuri, 16 septembrie 2009

In the Uk...





Stiu ca nu am mai scris prea mare lucru de ceva vreme,dar acest fapt s-a datorat plecarii mele in Marea Britanie. Nu, nu am plecat ca sa lucrez in constructii, ci pentru a studia Management & Marketing. In cele ce urmeaza voi scrie primele impresii dupa aproape 5 zile de stat pe teritoriu britanic. Voi incepe bineinteles cu plecarea din Romania. Am stat foarte mult in aeroport,iar controlul bagajelor a fost facut la sange. Dupa aceea, a urmat un zbor de aproximativ 3 ore, zbor cu care am ajuns de la Bucuresti la Luton. Luton e un orasel mic (situat cam la 60km de Londra). De la Luton am continuat catre Birmingham, iar de acolo am ajuns la Worcester (un oras nu tocmai mare, cu o populatie de aproximativ 100-120.000locuitori). E un oras renumit pentru arhitectura sa, pentru raul Severn ce imparte practic orasul in doua, pentru sosul de Worcester, pentru hipodrom (care este cel mai vechi din UK) si alte chestii care nu-mi vin in minte acum.
La o prima privire, se poate observa foarte usor ca oamenii sunt mult mai deschisi, mai amabili, mai zambitori si mai primitori decat in alte locuri prin care am mai fost. Aici e locul unde daca ai o problema, oricat de grava ar fi ea, se poate rezolva repede si calm daca stii cu cine sa te duci sa discuti. Toata lumea e amabila, toata lumea iti zambeste, toata lumea iti multumeste atunci cand te dai la o parte pentru a permite cuiva sa treaca. Parca oamenii astia nu au absolut nicio grija. Toti se comporta si arata de parca nu ar avea rate,chirie si alte probleme de rezolvat. Practic, raul Severn imparte orasul in 2 zone: Zona 1 - cu toate atractiile, cu magazinele si cu toate chestiile interesante, si Zona 2 - zona in care e situata universitatea,campusul,plictiseala,toceala etc etc etc. Din campus pana in centrul orasului o distanta de cam 1,5mile, ce se poate traduce in 15 minute de mers pe jos. Aici, mersul pe jos e un fel de sport. Adica la ei mare parte din treaba e legata de mersu' pe jos. Universitatea din Worcester ofera o groaza de oportunitati studentilor din toata lumea. Aici nu conteaza ca vii din Romania, Algeria,Nigeria, Bangladesh, Italia, China, Spania etc. Ei chiar incurajeaza cat mai multa lume sa vina aici. Astfel, se realizeaza un mix de culturi,fiecare avand cate ceva aparte. Si studentii care sunt aici sunt foarte prietenosi, asa ca e usor sa iti faci prieteni cu care sa glumesti si cu care sa poti merge intr-un club sau ceva cand e vorba de distractie. Cazarea nu e cum e in caminele din Romania. Totul e structurat in apartamente cu 5-6 camere (fiecare student avand camera lui complet utilata), bucatarie comuna (complet utilata) si 2 bai. Internetul, curentul electric si apa sunt incluse in pretul chiriei. Referitor la preturile din magazine, ele variaza de la magazin la magazin. Sunt cateva care ofera clientilor un anumit produs sau mai multe produse pentru pretul de 1lira, fapt ce ajuta pe toata lumea sa se descurce cu banii pe care ii are. Pentru cei care sunt obisnuiti cu mancarea de la Mc Donalds, sincer nu va recomand sa continuati un astfel de regim, din cateva motive: servirea este de slaba calitate, angajatii se misca greu si pana cand ajunge mancarea la tine, deja e rece si lipsita de gust. Cel mai bine e sa iti iei ceva de la magazin si sa prepari singur acasa. Cam astea ar fi primele impresii si pareri. Acum va las sa vedeti cateva poze.

miercuri, 5 august 2009

Romania...mereu surprinzatoare!

Am revenit astazi cu un "MIX Bun" pentru a va reaminti ce fel de oameni sunt printre noi si cum ne consuma ei oxigenul si subtiaza stratul de ozon. Enjoy! :))


C.I.A - Romania (skit) Super marfa!

 

miercuri, 25 martie 2009

Coduri de bare


Când cumpăraţi câte ceva,probabil aveţi curiozitatea să vă uitaţi şi la codul de bare.Vezi 45,400 etc şi inevitabil vine întrebarea: Din ce ţară vine produsul? There you go!

20 - 29 For local use by retailers or distributors
30-37 France
400 - 440 Germany
45 Japan
46 Russian Federation
471 Taiwan
474 Estonia
475 Latvia
477 Lithuania
479 Sri Lanka
480 Philippines
481 Belarus
482 Ukraine
484 Moldova
485 Armenia
486 Georgia
487 Kazakhstan
489 Hong Kong
49 Japan
50 United Kingdom
520 Greece
528 Lebanon
529 Cyprus
531 Macedonia
535 Malta
539 Ireland
54 Belgium and Luxembourg
560 Portugal
569 Iceland
57 Denmark
590 Poland
594 Romania
599 Hungary
600 - 601 South Africa
609 Mauritius
611 Morocco
613 Algeria
619 Tunisia
622 Egypt
625 Jordan
626 Iran
64 Finland
690 - 692 China
70 Norway
729 Israel
73 Sweden
740 - 745 Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama
746 Republica Dominicana
750 Mexico
759 Venezuela
76 Switzerland
770 Colombia
773 Uruguay
775 Peru
777 Bolivia
779 Argentina
780 Chile
784 Paraguay
785 Peru
786 Ecuador
789 Brazil
80 - 83 Italy
84 Spain
850 Cuba
858 Slovokia
859 Czech
860 Yugoslavia
869 Turkey
87 Netherlands
880 South Korea
885 Thailand
888 Singapore
890 India
893 Vietnam
899 Indonesia
90 - 91 Austria
93 Australia
94 New Zealand
955 Malaysia
959 Papua New Guinea
977 Periodicals (ISSN)
978 Books (ISBN)
979 Music (ISMN)
980 Refund receipts
99 Coupons



sâmbătă, 21 martie 2009

Discutii virgine...cu ţărani de oraş


Am revenit! Titlul cred ca pare destul de sugestiv pentru a va oferi o idee a ceea ce va urma. Tin sa mentionez inca de la inceput faptul ca nu vreau sa jignesc pe cei ce provin din mediul rural in cautarea unei vieti mai bune aici in jungla de beton, ci doar vreau sa scot in evidenta ca unii, desi au mancat cu lingura de lemn si nu aveau apa calda ca sa se spele nici macar odata la luna, vin acum aici sa faca domle’ ei instructie cu noi. Am vazut si-am auzit ca unora nu prea le place ce scriu si se simt ofensati de articolele de pe blog. Tin sa mentionez ca nu imi pasa si ca ma doare-n cot (asta ca sa ma exprim elegant, ca un domn ce sunt) de voi, cei ce mancati rahat cu polonicu’.
Multa lume s-a legat de articolul „Tocilarul roman”. Asta stiu mai putin din auzite, ci mai mult din gesturile unor persoane care s-au simtit ofensate si ofuscate de niste trasaturi de care acele persoane sunt constiente, articolul meu actionand ca simpla oglinda-n care se uita dimineata si care zi de zi se crapa din ce in ce mai tare. Si cum trebuiau sa riposteze si sa arate ca „pumnii lor minte nu are”, au inceput sa barfeasca. Personajele vizate sunt ca babele din telenovelele de pe AcasaTv, care scuipa seminte, clefaie si plescaie precum porcii in noroi, pentru ca apoi sa ragaie ca un muncitor de pe santier care si-a baut berea, in blugii lui jegosi si in maieul sau care duhneste a transpiratie atat de tare incat ar putea omori un dinozaur.
Am observat conform teoriilor celor vizati, faptul ca fara sa stiu, eu impart oamenii in categorii: zei si sclavi si ca eu as fi „Doamne draga” un sclav cu tendinte aristocratice si de aia-i magulesc cu vorbe dulci pe cei ce sunt intr-o pozitie sociala si materiala mai buna decat a mea. Ca sa par si eu un om citit, m-ar asemana intr-un fel cu „Ion” al lui L.Rebreanu. Imi permit sa raspund acestei „acuzatii” prin simplul fapt ca nu am aceleasi sentimente pentru toata lumea si nici nu mi se pare normal sa le am!In plus, niciodata nu am salivat la sticla de Cola a vecinului. Pe unii ii admir, in timp ce pe altii nu dau nici un muc rece.
Nu ma consider si nici nu sunt un Fat-Frumos care sa-si plimbe toata ziua „printesele” intr-un bostan fermecat cu geamuri negre. Daca la inceput am plecat de undeva, n-am uitat de unde am plecat, spre deosebire de cei vizati, care din prea mult „fair-play”, spun una si fac alta, dand astfel o dovada foarte mare de lasitate, crezand ca altcineva ar putea fi mai bun decat ei si le-ar putea lua aura aia sclipitoare de ingeras si de animalutz al profesorului.
Regret pentru ca le-am dat foc la biblioteca si le-am vomitat pe mocheta, dar unii dintre ei inteleg prin a te purta frumos cu ei, un fel de transformare a ta intr-un catelus care sa faca toate trucurile cu papucii si ziarul. Avand in vedere ca persoanele vizate sunt foarte interesate de viata mea, isi permit sa faca afirmatii ce involuntar le scot in evidenta prostia imensa de care dispun. Una din aceste afirmatii se refera la faptul ca as fi un cioban care se poarta cu iubita lui la fel cum se poarta cu o pereche de sosete, iar pentru aceste persoane am un singur lucru de zis: ati vrea voi sa fiti perechea mea de sosete!
Sunteti obsedati de hartiile pe care le aveti la mana, gen diplome, atestate si alte prostii de genu, care nu o sa va aduca niciodata adevaratele bucurii ale vietii. Da’ ce stiu eu?! Poate-o sa va insurati/maritati cu un atestat Cambridge, iar pe copii vostri ii va chema Oxford si Harvard. Degeaba vorbiti de „drepturile omului” cand voi nu sunteti in stare sa acceptati faptul ca nu toti trebuie sa avem aceleasi pasiuni, aceleasi teluri in viata si nu toti trebuie sa ne imbracam la fel sau sa ne imbracam cum vrea unu’ sau altu’, ca doar nu mai suntem pe vremea odiosului in care eram toti o apa si-un pamant. Un alt lucru pe care trebuie sa-l spun este ca ma deranjeaza la maxim penibilitatea situatiei cand pozati in crestini mai buni decat Sfantu’ Petru si va mangaiti asa usor unii pe altii, la fel cum il mangaie M.Jackson pe Prince. Aaaa...bine ca mi-am amintit. Vechii poponari care poarta colanti si isi trag chilotii-n fund, si isi asorteaza la colantii negri, o pereche de pantofi verzi si o jacheta sau un sacou de culoare rosie si bineinteles ochelarii de soare.
Ca viitor parinte, ce te-ar ingrijora mai mult? Sa stii ca fiul tau se uita la un film cu „Cichi-Cean” (cum ii zic cei de la blocu’ 14) sau sa stii ca fiul tau se uita la un concert cu Prince sau M.Jackson si canta „Black or White” sau „Purple Rain”? Mediteaza putin asupra faptului ca cei doi slabanogi care se epileaza pentru a simti placerea suprema atunci cand si-o iau la poponetz sunt inca acolo-n lume si continua sa controleze multi nostalgici. Vorba aia... „Prosti, da’ MULTI!” Nu-nteleg faza cu epilatu’ la barbati. Adica daca nu esti sportiv de performanta sau nu esti poponar, nu vad absolut nici un motiv pentru care te-ai epila (barbat fiind).
Revenind la partea titlului ce se refera la taranii de oras, ideea e ca ei nu se spala, iar cand sunt mai multi la un loc si vine cineva si zice „Ba, ceva pute aici!”, acestia arata cu degetul spre omul care sta la 2-3 metri de ei spunand: „Nu-i de la noi! E de la ala!”. Asta e exact ca faza cu o gagica beton care trage-un vant in timp ce-l seduce pe un milionar in $, spunand ca defapt domnul de la masa de alaturi e de vina pentru duhoarea ce se raspandeste-n aer. Sfatul meu este intai sa va uitati la voi si sa vedeti ce-i de viata voastra si apoi sa veniti sa emiteti pretentii de la altii!
Facand trimitere la prima parte a titlului, tind sa cred ca stiu cine sunt persoanele care barfesc si vorbesc aiurea, de aceea spun ca persoanele in cauza au fost, sunt si vor ramane VIRGINE si tot acele persoane vorbesc in necunostinta de cauza. Frustrarea nu apare atunci cand ai o viata normala,faci parte dintr-un colectiv cu care te intelegi, ai prieteni cu care te distrezi si alte chestii, ci apare atunci cand vezi ca nu esti inclus in nici un grup mai de seama si esti lasat sa zaci in puhoiul tau de prostie! Atunci apare frustrarea dragii mei!
In incheiere, voi mentiona faptul ca n-aveti habar despre ce si despre cine vorbiti, ati plecat de la lingura de lemn si-acum faceti bot cand e vorba sa mancati la fast-food, ati stat la coada vacii si-ati calcat prin balega jumate din viata si acum emiteti pretentii dupa o vizita scurta in Italia sau Spania sau alte tari pline de capsunari cu impresii de 2 lei. Sunteti praf toti, de la primul la ultimul om vizat si va doresc sa ramaneti virgini pana o sa va futa viata!

vineri, 20 martie 2009

Oldies...but goldies :|

Era de mult o vorbă:Cu cât îmbătrânesti cu atât eşti mai înţelept...

Nu ştiu de ce cred că atunci când voi mai mânca tocăniţă vor apărea reacţii adverse :|

miercuri, 18 martie 2009

Poligamie,poliandrie...

     Poate cea mai buna afacere în ziua de azi este să inventezi,să creezi o nouă RELIGIE.Omul tânjeşte să se "nuanţeze" permanent,să ştie ce alţii nu vor şti niciodata(sau nu vor să ştie),să creadă în CINEVA sau CEVA.

Probabil ştii că Islamul permite unui bărbat să fie căsătorit cu mai multe femei în acelaşi timp(Poligamie),dar ţi-ai pus vreodata întrebarea: "Se poate şi invers?".Ei bine,reversul medaliei a fost şi este practicat de oameni,o femeie poate fi căsătorită cu mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp.Această posibilitate poartă numele de Poliandrie şi a fost din cele mai vechi timpuri criticată(de sumerieni,evrei,chiar şi de mormoni) ,cu toate acestea se practică în unele triburi din Columbia şi Brazilia(Zo'e),unde se consideră faptul că pentru a concepe un copil este nevoie de mai mulţi bărbaţi,fiecare contribuind cu o anumite calităţi.Această perspectivă se aseamănă mai mult cu ansamblarea unui robot,fiecare işi aduce câte o piesă de acasă,nu? :)  În unele părţi din Mongolia este cunoscută poliandria fraternă,date fiind condiţiile vitrege  şi numărul mic de femei,acestea din urmă se pot căsători cu mai mulţi bărbaţi,de regulă aceştia fiind fraţi.Trecând peste aceste exemple,mă gândeam dacă o astfel de religie care ar permite poliandria ar avea destui adepţi,dacă DA, cu siguranţă s-ar îmbogăţi peste noapte cel care o va "teoretiza" .

Dat fiind faptul că emanciparea femeii este într-o continuă ascensiune,cum ar fi să vedeţi o femeie cu doi soţi? Eu unul...aş compătimi-o! :)

P.S Sunt Creştin Ortodox :)

sâmbătă, 14 martie 2009

No comment!

Bucureşti...always surprising!Mă întreb când va apărea "interdicţia" pentru câini :)

luni, 2 martie 2009

Ce-ai in cosulete Parinte?

Cred ca am uitat sa va povestesc despre o intamplare ce a avut loc in luna Decembrie a anului 2008. Inainte de Craciun (mai precis pe 19 decembrie) veneam de la Bucuresti. Era o vreme atat de urata incat nu te lasa inima sa dai afara nici macar un caine,era intuneric si eu conduceam spre casa. Dupa ce am trecut de Buzau am vazut un Popa cu 2 cosulete din alea impletite in mana,pe marginea drumului cum facea autostopu'. Am vorbit cu colegu' cu care eram in masina si am convenit de comun acord ca am face o fapta buna daca l-am lua pe nenea preotu' sau ce era. Am oprit si l-am luat. Zicea ca vrea sa mearga pana la Focsani.
Dupa vreo 10-15km, la intrarea intr-o localitate statea o fata de vreo 20 ani,zgribulita,inghetata,imbracata frumos,ce parea ca are ceva carte si-am decis sa oprim si sa o luam si pe ea pentru a continua sirul de fapte bune in speranta ca Mosu' va fi mai generos. Vroia sa mearga pana la Focsani.
Dupa ce s-a mai incalzit,am inceput sa conversam,cum era atunci cu sarbatorile si cu traditiile. Nea' Popa ala statea tot in spatele meu,dar era cam tacut de cand urcase fata. La un moment dat,din dorinta de a face conversatie,fata l-a intrebat: "Auzi parinte, nu te supara, da' ce-ai in cosuletele alea?". Parintele intoarce capul spre ea si ii spune: "Sa-mi faci o muie daca vrei sa afli!". In momentul imediat urmator am pus frana brusc,oprind masina. Popa deschide portiera si o ia la fuga prin camp,dar fara sa mai ia cosuletele. Am strigat dupa el,am incercat sa-l atentionam ca a uitat cosuletele,dar degeaba. Era deja departe.
Fata,vazand ce raspuns a primit din partea preotului,pana la Focsani (unde a coborat) n-a mai scos nici o vorba. Si uite-asa m-am facut eu cu 2 cosulete din nuiele!
Si-acum probabil ca veti intreba: "Si ce-avea in cosulete?"
Iar raspunsul cred ca-l stiti voi :)) fara sa il mai spun eu.

sâmbătă, 14 februarie 2009

“Ptiuuu…Duca-se pustia neagra!”





COMERCIALA! Asa poate fi caracterizata marea chestie de azi.
E un fel de:
“Cumpara-mi ceva ce-mi doresc daca ma iubesti cu adevarat!”
sau
“Iubitule, cum imi arati tu mie cat de mult ma iubesti? Uite, ceasul ala D&G mi-ar arata exact cat de puternice sunt atat sentimentele cat si puterea ta de cumparare!”. Nu zic acum ca toate femeile stau cu barbatii sau se combina special azi pentru a primi un cadou sau o cina in oras sau un bilet la CinemaCity.
Si uite-asa s-a ales praful de intentia americanilor de a ne stapani pe noi toti. E un fel de chestie ca-n Lord of the Rings. Pentru noi, romanii, ziua de 14 februarie ar trebui sa fie ziua celebrarii Sfantului Valentin si nu toata panarama asta cu mutzunachii roz si inimioare rosii si in loc de “Te iubesc!” un “I love you baby” sec! Abia dupa ce am citit articolul de pe blogul Mishei ,am realizat ca nu-mi dadusem seama cate persoane ma intrebasera “Tu ce faci de Valentines’ Day?”. Asta chiar m-a pus pe ganduri…
NU MAI POT CU VALENTINES’ DAY! Mi-e greata! Ok. Bine. Sa zicem ca accept ideea ca “Valentines’Day” e un MUST CELEBRATE, in care te duci cu Dacia sa iti plimbi “mandra” pe ulita satului, dar la ce dracu ne ajuta?! Trebuie sa vina neaparat ziua asta cu duhoare americaneasca,respiratie urat mirositoare, mustata deasa si ragait de bere ca sa ii pot declara iubitei mele dragostea mea eterna pentru ea?
Bineinteles ca nu! Toata treaba asta e legata de spiritul de turma. Adica badea Gheorghe (pt care am tot respectu) care vorbeste la celular in timp ce mulge vaca un cred ca stie ce-i aia “Valantains Dei” si nu cred ca asta-i curma existenta in vreun fel. Eu unul, nu cred ca voi iesi prin oras datorita avalansei de “iubareti” si “iubaroase” care vor sa-si manifeste sentimentele corazonului prin ocuparea tuturor cafenelelor si barurilor din sat, dar sunt sigur ca in cazul unei iesiri o sa vad numai copilasi de clasa a V-a si-a VI – a mergand tantosi cu partenerele de viata tantosi prin marile restaurante sau la cinema la Shrek 3.
Acum in incheiere, as dori sa o citez pe o vecina de pe-aici din Nord,pe care cand au intrebat-o niste copii daca stie ce-i aia "Valeintines'Day" a exclamat: “Ptiuuu…Duca-se pustia neagra!”

sâmbătă, 7 februarie 2009

Imposibil? Nu cred!

Nu, inca n-am murit! Am revenit cu ceva nou! In continuarea articolului "Imposibilul e doar o stare" acum vine si completarea de la JerryCo & Tataee. Sper sa va placa piesa si mesajul pe care-l transmite.